Contribuabilul roman se manie, pe drept cuvant, de cate ori afla ca statul pe care-l sustine financiar e obligat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului sa plateasca alte si alte despagubiri. Ce stie mai putin contribuabilul roman e faptul ca, la Strasbourg, hotararile judecatoresti date in tara nu pica pentru ca sunt proaste; acolo nu se analizeaza cine are dreptate, Tache sau Lache. CEDO analizeaza, cu prioritate, liberul acces la justitia nationala al impricinatilor, daca ei au avut sau nu parte de un proces real, echitabil, raportat la legi transparente. Este exact punctul nostru slab. In ziua de 12 ianuarie 1995, spre sfarsitul programului - era o zi de joi si ar putea fi numita Joia neagra a statului de drept - judecatorii Sectiei Civile a Curtii Supreme de Justitie au fost invitati la o sedinta pe tema neanuntata. Modul de convocare era mai potrivit cu o adunare generala de excludere din PCR, pe motivul fugii in strainatate, decat cu prestanta si statutul de judecator suprem. Trecusera 5 ani de la Revolutie. Mai toate tarile fost comuniste isi legiferasera demult regimul proprietatilor nationalizate. La noi, problema era privita "politic". Adica, se facea calculul ca aproximativ un milion si jumatate de persoane implicate, de o parte sau alta, in problema caselor nationalizate reprezinta un potential electoral, masa de incitat. Asa ca legiferarea intarzia. Dar viata, asemenea apei, isi croieste drum. Avocatii au gasit si fara legi noi formule potrivite, iar unii magistrati cu coloana vertebrala au admis actiunile de revendicare introduse. Ajunse pana sub cenzura Sectiei Civile a Curtii Supreme de Justitie, solutiile au fost mentinute. A intervenit insa elementul politic, mai exact politrukcic, si a admonestat justitia prin cuvantari publice. La o justitie cu un corp de magistrati sedimentat, admonestarea ar fi ramas ridicola. La o justitie cu un corp de magistrati labil, au intrat in functiune legile manipularii. Ce s-a intamplat pe 12 ianuarie 1995? Procurorul general introdusese 3 recursuri in anulare, care formau obiectul dosarelor 1539, 1540 si 1541 per 1994. Era vorba de noul procuror general; se stia ca predecesorul fusese inlocuit tocmai pentru ca refuzase acel lucru. Dar judecatorii supremi nu se sinchiseau, independenta lor fiind asigurata pe durata mandatului. Recursurile in anulare au nimerit la acelasi complet. Din intamplare prezidat de un "tanar" propulsat ametitor pe verticala magistraturii si care, tot din intamplare, era dispus sa schimbe practica de pana atunci a Sectiei Civile. El propunea ceea ce propunea si dl. Iliescu, sa nu se mai recunoasca justitiei competenta de a verifica legalitatea actelor de nationalizare. Adica, in termeni CEDO, de a bara calea spre justitie. Conform Regulamentului de organizare si functionare a CSJ, adoptat prin lege, daca un complet de judecata intentioneaza sa contrazica practica de pana atunci, judecatorii sectiei respective hotarasc, cu majoritate de voturi, daca e cazul sa propuna convocarea Sectiilor Unite ale CSJ, forul in drept sa decida schimbarea practicii oricarei sectii. In cazul in care majoritatea judecatorilor sectiei respective nu voteaza pentru convocarea Sectiilor Unite, practica ramane neschimbata. 8 dintre cei 14 judecatori ai Sectiei Civile (Paul Florea, Paul Mitroi, Elena Osipenco, Eugenia Puscariu, Florica Robescu, Andrei Selyem, Ion Tiuca si Ovidiu Zarnescu) au votat pentru mentinerea practicii. Daca aceasta hotarare ramanea valabila, nu se mai ajungea la actualele si iminentele solutii de la Strasbourg, de umilire si indatorare a statului nostru. Dar n-am fi fost in Romania! 3 dintre cei 8 au nuantat: sunt impotriva schimbarii practicii, dar sunt... pentru convocarea Sectiilor Unite. Un fel de parafraza la Primesc revizuirea, dar sa nu se schimbe nimic. Asadar, rezultatul votului in Sectia Civila a devenit: 6 pentru convocare, 5 impotriva si 3... abtineri. Suficient pentru ca presedintele sectiei sa incropeasca un proces-verbal pe care l-a semnat singur cu magistratul asistent si a provocat constituirea Sectiilor Unite. Parca simbolic, Sectiile Unite s-au constituit pe 26 ianuarie, de ziua lui Nicolae Ceausescu. Promotorii mentinerii practicii corecte au acuzat imperfectiunile procedurale care viciau constituirea Sectiilor Unite si, mai ales, cereau ca judecatorii supremi care locuiau in case nationalizate sa se abtina. Au luat cuvantul 32 din cei 45 de judecatori. Cei mai vehementi, in favoarea independentei justitiei, s-au dovedit, spre cinstea lor, judecatorii Sectiei Penale. Se prefigura un vot negativ. Minimum de 23 de voturi pentru revizuirea practicii Sectiei Civile a CSJ parea ca nu va fi obtinut. Si atunci, presedintele CSJ a decis amanarea pronuntarii cu o saptamana. Multe s-au discutat in culise, dar si in arena politica in acea saptamana. Votul a avut loc tot joia, pe 2 februarie 1995. Scor foarte strans: 25 la 20 in favoarea schimbarii practicii. Ceea ce, de fapt, insemna inchistare. Cei 20 de judectori supremi care si-au meritat titlul au fost cei 8 disidenti din Sectia Civila, plus urmatorii: Maria Coca-Cozma, Gabriel Ionescu, Nic. Ionescu, Silvia Marica, Stefan Mateescu, Sorin Moisescu, Dimitrie Onica si Petre Similean din Sectia Penala, Mircea Aron si Ana Savin din Sectia Comerciala, Liviu Giurgiu din Sectia Contencios Administrativ si Stefan Danila din Sectia Militara. Daca li s-ar fi alaturat inca 3 - sau daca nu s-or fi razgandit 3, in saptamana de "reflectie" - odiseea Strasbourgului ar fi fost evitata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu