Moartea "doamnei Lazarescu"

O bucuresteanca bolnava de cancer a fost plimbata intre spitale pana a facut stop cardiorespirator si a murit.



O femeie de 66 de ani, diagnosticata cu cancer ovarian, a fost plimbata intre mai multe spitale bucurestene pana cand a facut stop cardiorespirator la Spitalul Universitar. Pana sa ajunga aici, medici din alte doua spitale au refuzat sa o interneze. In Sectia de terapie intensiva de la Universitar nu existau aparate libere, asa ca femeia a murit in aceeasi zi in care a ajuns in spital.

Cazul seamana cu cel al domnului Lazarescu, din celebrul film al regizorului Cristi Puiu, „Moartea domnului Lazarescu”. De altfel, ideea filmului a avut la baza tot un caz inspirat din realitate: un bolnav de ciroza in ultimul stadiu a fost plimbat 150 de kilometri intre mai multe spitale.

Tratati cu refuz la Institutul Oncologic

Maria Radoiu, pacienta care a murit la Spitalul Universitar la inceputul acestui an, urma prima cura cu citostatice la Institutul Oncologic din Capitala. Din cauza chimioterapiei avea dureri abdominale. „Mama stia ca are cancer, asa ca am sunat oncologul, l-am intrebat ce sa facem si daca nu cumva poate sa o primeasca la spital. Ne-a spus sa-i dam medicamentele prescrise pe reteta. De internare nici nu putea fi vorba la Institutul Oncologic, pentru ca medicul ne-a spus ca nu are locuri. Am sunat la Ambulanta, dar au spus ca au multe viroze si mai dureaza pana vin, asa ca am sunat la Salvarea Puls”, povesteste, indurerata, Gabriela Simion, fiica pacientei.

„Aranjati sa aveti un pat”

Medicul de pe ambulanta care a examinat-o a hotarat ca nu este nevoie de spitalizare, insa a asigurat familia ca o va duce la spital daca acestia vor aranja „sa aiba pat”.

„Mama avea si hepatita C, asa ca am sunat la Institutul „Matei-Bals”, unde cunosteam o doctorita. Acolo, mama a fost dusa in camera de consultatii a medicilor si i s-a pus o perfuzie, dupa care simtea dureri in umar”, isi reaminteste Gabriela.

Femeia povesteste ca doctorita la care apelase i-a sugerat sa mearga la alt spital pentru ca la „Matei-Bals” nu mai erau locuri. Dupa un telefon dat unei doctorite de la Spitalul Universitar, Gabriela a hotarat sa-si duca mama la Universitar, unde existau paturi libere, iar bolnava putea fi internata. Medicul la care sunase plecase de la spital, asa ca a mers pe mana doctorului de garda, Diana Lupu.

„Trei ore a stat in camera de garda, timp in care a fost plimbata la analize, fara sa se ia in considerare investigatiile pe care le avem”, rememoreaza Gabriela. In cele din urma, femeia a ajuns la etajul 13, la Sectia medicala.

„Am asezat-o pe mama pe pat si am iesit putin pe hol. Cand m-am intors, mama avea o lumanare la cap. Am vazut ca isi inghite limba, i-am bagat mana pe gat si am facut tot ce mi-a stat in putinta ca sa nu se sufoce. Apoi, am asistat la un spectacol penibil de resuscitare: in salon nu era tub de oxigen, asa ca o asistenta a fugit sa aduca unul de la un salon vecin”, se revolta Gabriela.

La ATI nu erau aparate libere

Medicii au reusit, in cele din urma, sa o scoata pe femeia de 66 de ani din stopul respirator, insa, pentru ca nu erau locuri libere la Reanimare, au ventilat-o manual, cand asistentele, cand medicii, cand pacientii din salon sau rudele.

„Intre timp, doctorita Lupu m-a trimis la Terapie intensiva ca sa solicit trasferul mamei. Acolo mi-au spus ca nu sunt aparate libere si ca, in cazul in care moare vreo persoana, mama va fi a doua pe lista”, povesteste Gabriela. Mama ei nu a mai rezistat pana cand s-a eliberat urmatorul aparat. La ora 22.00 a murit.

„Am facut tot ce s-a putut ca s-o salvam”

Doctorita Diana Lupu sustine: „Am facut tot ce era omeneste posibil ca s-o salvam. Din foaia de observatie rezulta ca femeia a ajuns pe sectia noastra la ora 17.55, (dupa o ora - n.r.) nu la trei ore, cum afirma rudele”. Doctorita sustine ca, la venire, tensiunea bolnavei era buna (10 cu 6), ca si EKG-ul.

„I-am facut toate tratamentele necesare pentru echilibrare. Dupa resuscitare, am cerut consult cardiologic, care s-a facut. Am recomandat transfer pe Sectia ATI, insa nu existau locuri libere”, isi mai aminteste doctorita Diana Lupu. Ea considera ca era mai bine daca bolnava era dusa la Institutul Oncologic, tinand cont de boala de care suferea. „Starea pacientei era foarte grava, mai ales ca stadiul cancerului era foarte avansat”, mai declara Diana Lupu.

DIAGNOSTIC EVZ

Bolnava trebuia dusa la Oncologie

Ce s-a intamplat

O femeie de 66 de ani, Maria Radoiu, bolnava de cancer, este plimbata de la un spital la altul pentru ca nu se gasesc paturi. Este primita, in cele din urma, la Spitalul Universitar, unde se sfarseste inainte sa se elibereze un loc la Terapie intensiva.

Ce se putea face

Pentru ca urma un tratament cu citostatice, care avea efecte secundare, femeia trebuia dusa intr-un spital de oncologie. „Cei de la Salvare ar fi trebuit sa indrume bolnavul catre un spital cu specific oncologic, nu catre unul in care existau paturi. Tratamentele chimioterapice sunt foarte agresive, iar in acest caz experienta unui medic oncolog era absolut necesara”, este de parere oncologul Lucian Miron, secretar in comisia de oncologie a Ministerului Sanatatii.

In Romania insa, de multe ori bolnavii se duc acolo unde cunosc medici, si nu acolo unde au nevoie, de aceea se pierde timp pretios. Doar bolnavii de cancer in faze terminale pot fi dusi in sectiile de terapie intensiva ale spitalelor de urgenta pentru administrare de oxigen sau in hospice-uri, pentru morfina, dar in acest caz nu se ajunsese in faza terminala a bolii.

INTENTIE

„Vom dubla capacitatea Sectiei de terapie intensiva”

Directorul Spitalului Universitar de Urgenta din Capitala, Gheorghe Iana (foto), marturiseste ca Sectia de terapie intensiva este mult prea mica pentru numarul de bolnavi care ajung in unitatea medicala, ceea ce face ca in situatia Mariei Radoiu sa mai fie si alti bolnavi.
„S-au inmultit cazurile de accidente rutiere in care sunt victime tineri, care sunt conectati la aceste aparate de ventilatie artificiala”, spune directorul. Exista, de asemenea, situatii in care un pacient sta conectat la un aparat de respiratie artificiala luni intregi. „Capacitatea Sectiei de terapie intensiva se va dubla, in cateva luni, de la 7 locuri la 14. Spatiul este deja pregatit, mai asteptam aparatura”,
adauga directorul Iana.

OPINIA SPECIALISTILOR

„Nu medicii genereaza aceste tragedii, ci sistemul”

Cazuri asemanatoare celui al Mariei Radoiu sunt frecvente din cauza organizarii deficitare a sistemului medical, apreciaza specialistii.
„Buba este in sistem: nu ai ce sa cauti cu un bolnav care are cancer la boli infectioase. Nu medicii genereaza aceste tragedii, ci sistemul”, este de parere Dan Peretianu, presedintele Camerei Federative a Medicilor.

El crede ca trebuie gasite alternative atunci cand se constata ca paturile din anumite spitale sunt insuficiente.

„In alte tari, exista organizatii specializate care vin acasa la bolnavii de cancer pentru a-i ajuta si care pot monta inclusiv tuburi de oxigen”, mai spune Dan Peretianu.

Medici si asistenti care acorda ingrijiri paleative bolnavilor de cancer la domiciliul lor exista de putin timp in Capitala, la Spitalul Coltea. Un centru bine pus la punct de Fundatia Hospice „Casa Sperantei”, unde bolnavii pot fi si internati, exista la Brasov.

Documentele oficiale arata ca numarul paturilor din spitale este suficient.

„Practic insa, multe spitale mari sunt foarte aglomerate, pentru ca nu vin numai bolnavii acuti, ci si cei cronici. Este posibil sa fie locuri libere in spitalele rurale, dar toata lumea se fereste de ele pentru ca se stiu conditiile”, crede Mircea Cinteza, presedintele Colegiului Medicilor din Romania.